©O ultimă suflare...

   Mergea singură prin zăpadă. Ceaţa acaparase câmpul din jurul ei. Totul era alb. Era îmbrăcată într-o rochie neagră, subţire, de vară. Frigul îi cuprinsese trupul, iar vântul se juca cu părul ei. Nu se vedea nimic înaintea ei, în spate, sau în lateral. Era un pustiu nebun, pe care il simţea până în adâncurile inimii.
     Merge deja de două ore şi nu ştie unde. E frig şi probabil în curând va începe să ningă. Încotro se îndreaptă nici ea nu ştie. Dintr-o dată, simte că nu mai poate continua, aşa că se aşează pe omătul neatins de vreo sclipire.
      "Să mă odihnesc puţin...numai puţin..." Fata închide încet ochii...
      "E atât de frig...De-aş putea să ajung acasă..Dar oare unde e casa mea? Oare unde sunt?"
    A început să ningă. Un fulg de nea s-a aşezat pe obrazul fetei roşu ca racul, facând-o să deschidă ochii. A încercat să se mişte, dar era înţepenită în mijlocul omătului.. A încercat să-şi mişte mâna, dar nu şi-o mai simţea.
A început să se zbată, a ăncercat să ţipe, dar nici nu se mişca şi nici nu se auzea vreun sunet din gura ei. Dupa câteva minute bune, a încetat să mai încerce şi a decis să se lase în voia sorţii...
     Ninge...ninge din ce în ce mai rău. Trupul fetei vânăt de la frig, stă nemişcat. Ai putea zice că e moartă, dar nu e. Simte atingerea neagră a iernii şi deşi nu mai vede nimic, ştie că acolo undeva, in pustiul adâncurilor, o rază de căldura va intra în sufletul ei. De fapt, a început să fie mai cald. Se aud voci şi cântece, se vede un brad împodobit, o instalaţie cântă voioasă, iar lângă masă stă el...
      L-a pierdut acum o vreme, dar nu se ştie unde.
     Şi-a amintit! Dar a uitat... Unde e el? De ce se face iar frig? Unde a dispărut  toata lumina şi căldura? S-a trezit.. Era tot acolo. Totul fusese o iluzie.
      E atât de frig, iar lumina e atât de departe... Oare va reuşi vreodată să scape din pustiul ăla?
      "Am murit deja?" Copila a reuşit să-şi mişte câteva degete. Atunci a realizat că era complet acoperită de zăpadă. A deschis ochii. Nu se mai vedea nimic. Cerul se pierduse, iar vântul se auzea vuind.
         O ultimă lacrimă. Un ultim strigăt. O ultimă suflare...