© Scrisoare către nimeni.

 Dragă străine,

        Astăzi a fost o zi frumoasă. N-a mai plouat, dar nici nu a fost soare. Nu a nins, dar nici nu a burniţat. A fost o simplă zi de iarnă.

       M-am gândit să îţi urmez sfatul şi să zâmbesc mai mult amintirilor, tocmai de aceea mi-am răscolit prin gânduri. Nu am găsit nimic bun de reamintit, însă mi-am pus o întrebare destul de interesantă: ce s-ar întâmpla dacă mâine ar fi defapt ieri? Apoi m-am plictisit să mă întreb asta, aşa că m-am împrăştiat prin frunze.

       Ce-ai zice să-mi faci o vizită? Poate mâine plouă, deci să nu-ţi uiţi umbrela, te rog. Dacă ninge, te rog să nu te pierzi printre fulgi.
       Curând poate vine vara, dar până atunci mă voi cuibări în plapuma mea pufoasă plina de lacrimi ale iernii. Să-mi scrii când vei petrece a doua toamnă din viaţa ta pentru că vreau să ştiu cum vor fi primele frunze care ţi se vor aşeza în păr.
       Şi nu uita dragă străine, când ne vom cunoaşte va fi din nou amiază, iar soarele va fi gata să apună până la urmă...