Eu te caut peste tot, dar tu nu mai eşti. Şi te văd în toate lucrurile din jurul meu. Şi nu înţeleg unde eşti. Da, încă mai greşesc. De când s-a terminat încerc să duc o viaţă normală, deşi câteodată tot la tine mă gândesc.
Mă uit în urmă şi te văd acolo lipsit de mângâierea mea şi de braţele în care te primeam când erai trist. Acum nu mai ai nevoie de braţele mele, pentru că în sfârşit eşti bine.
Nu mai există nimeni care să mi se cuibărească în braţe şi să-mi spună : ”Te iubesc.”. Acum ceva timp te-aş fi luat de acolo unde te-am lăsat, dar nu mai am puterea să mă ridic nici măcar pe mine. Da, încă mai greşesc.
Ştii că am fost mereu aici pentru tine şi ştii că te-am iubit mereu cum poate nu o să mai iubesc niciodată. Nu mai cer nimănui să mă mai primească lângă el. Locul meu era lângă tine..cel puţin aşa credeam.
Lasă-mă să mă rănesc singură în continuare. Până la urmă o să-mi treacă. Lasă-mă să mă afund într-o mare de amintiri şi apoi să mă inec cu propriile-mi lacrimi. Lasă-mă să nu mai văd nimic în afară de ieri, azi şi demult.
Nu mă mai iubi şi nu mă mai răni. Caută acolo undeva pe cineva mai bun şi nu-mi spune ca nu există. Caut-o pentru că sigur te aşteaptă. Ea va fi acolo şi te va iubi, dar nu o va face mai mult decât am făcut-o eu.
N-am cum să dau timpul înapoi pentru noi. Timpul ăla a îngheţat într-o zi de iarnă, iar acum primăvara e aici şi a avut grijă să ne îndepărteze de tot.
Am plâns atât de mult încât acum îmi vine să ţip. Am ţipat atât de mult încât acum am nevoie de o îmbrăţisşare şi un ”Gata, linişteşte-te..”. Nu mai dau şi nu mai primesc iubire. N-o să mai plâng şi n-o să mai ţip.
O iau de la capăt fără tine. Fă şi tu la fel.
Închei această postare prin a spune câteva lucruri pe care le puteţi lua cum vreţi, fie condiţii, fie doar rugăminţi: citiţi fără să vă puneţi prea multe întrebări şi simţiţi cuvintele mele cum puteţi. Nu vă cer a înţelege, vă cer doar să încercaţi să priviţi lucrurile măcar pe sfert cum le privesc eu.
Precizez că este ultima postare de acest gen. Ultima dată când voi mai arăta ce simt cu adevărat şi poate că din ce am scris voi cei care citiţi o să cunoaşteţi puţin din acea eu căreia îi pasă.
Mă uit în urmă şi te văd acolo lipsit de mângâierea mea şi de braţele în care te primeam când erai trist. Acum nu mai ai nevoie de braţele mele, pentru că în sfârşit eşti bine.
Nu mai există nimeni care să mi se cuibărească în braţe şi să-mi spună : ”Te iubesc.”. Acum ceva timp te-aş fi luat de acolo unde te-am lăsat, dar nu mai am puterea să mă ridic nici măcar pe mine. Da, încă mai greşesc.
Ştii că am fost mereu aici pentru tine şi ştii că te-am iubit mereu cum poate nu o să mai iubesc niciodată. Nu mai cer nimănui să mă mai primească lângă el. Locul meu era lângă tine..cel puţin aşa credeam.
Lasă-mă să mă rănesc singură în continuare. Până la urmă o să-mi treacă. Lasă-mă să mă afund într-o mare de amintiri şi apoi să mă inec cu propriile-mi lacrimi. Lasă-mă să nu mai văd nimic în afară de ieri, azi şi demult.
Nu mă mai iubi şi nu mă mai răni. Caută acolo undeva pe cineva mai bun şi nu-mi spune ca nu există. Caut-o pentru că sigur te aşteaptă. Ea va fi acolo şi te va iubi, dar nu o va face mai mult decât am făcut-o eu.
N-am cum să dau timpul înapoi pentru noi. Timpul ăla a îngheţat într-o zi de iarnă, iar acum primăvara e aici şi a avut grijă să ne îndepărteze de tot.
Am plâns atât de mult încât acum îmi vine să ţip. Am ţipat atât de mult încât acum am nevoie de o îmbrăţisşare şi un ”Gata, linişteşte-te..”. Nu mai dau şi nu mai primesc iubire. N-o să mai plâng şi n-o să mai ţip.
O iau de la capăt fără tine. Fă şi tu la fel.
Închei această postare prin a spune câteva lucruri pe care le puteţi lua cum vreţi, fie condiţii, fie doar rugăminţi: citiţi fără să vă puneţi prea multe întrebări şi simţiţi cuvintele mele cum puteţi. Nu vă cer a înţelege, vă cer doar să încercaţi să priviţi lucrurile măcar pe sfert cum le privesc eu.
Precizez că este ultima postare de acest gen. Ultima dată când voi mai arăta ce simt cu adevărat şi poate că din ce am scris voi cei care citiţi o să cunoaşteţi puţin din acea eu căreia îi pasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu