© Sentimente

        Nu e nimic în neregulă cu sentimentele noastre. Suntem oameni, deci simţim orice. Simţim atingerea celui drag, simţim mâna caldă a tatălui, simţim adierea plăpândă a vântului, simţim mirosul de cozonac, simţim durere, lacrimi...

         Iubim. Şi nu-i nimic în neregulă cu asta. Toţi vrem să iubim şi toţi o facem într-un final. Suntem fixaţi pe sentimentele noastre care nu ne dau pace, dar nu-i nimic căci suntem oameni. Şi ce e omul de fapt dacă nu un amalgam de imagini desprinse din filele poveştii lui? Şi în povestea lui a simţit că simte şi după a început totul.
          Omul naşte om. Avem nevoie de un singur sentiment din care putem planta altele. Şi brusc ne trezim cu sentimente peste sentimente pe care parcă nu mai ştim să le controlăm. Nu putem controla sentimentele cuiva, dar ştim că le putem influenţa emoţiile. Şi parcă ne dorim din ce în ce mai mult să-i facem să simtă...să-i facem să ne simtă.
          Suntem oameni, suntem creaţi din imagini, unele vechi, altele noi. Avem în noi puterea de-a simţi şi când o facem suntem fericiţi. Putem minţi că nimic nu mai există, dar totuşi ştim că există ceea ce vedem, ceea ce atingem, ceea ce avem. Chiar dacă ştim că nu avem nimic, avem totul pentru că suntem oameni şi oamenii cred că pot avea multe.

         Priveşte o fotografie. E un om. Are trecut, are culoare, are emoţii. A trăit, a simţit...