©The big problem.

Ati incercat vreodata sa faceti pe plac tuturor? Nici nu va recomand sa faceti asta. :))
Haideti sa luam un exemplu simplu : o tipa sta in pat si se uita la televizor. Intra mama ei in camera si ii spune :"fa curat in camera, invata, nu mai sta degeaba". Fata se ridica din pat, se aseaza la birou, invata pentru 2 ore, apoi se apuca sa isi faca curat in camera.Termina si se aseaza din nou in pat. Peste 5 minute, tatal ei ii spune :"Du-te la magazin si cumpara X, sa vii repede." Fata se imbraca, merge cu pasi repezi spre magazin, cumpara cele necesare , iar in drum spre casa se intalneste cu vecina ei, care o roaga din suflet sa o ajute sa care 2 pungi de cumparaturi. Fata se conformeaza cererii, o ajuta sa urce pana la etajul 3, lasa cumparaturile si suna telefonul:"Alo, sunt Z-tulescu, poti sa vii urgent pana la mine? 2 minute doar. Am o problema cu prietenul si nu stiu ce sa fac. Te rog mult." Fata ii explica cum ca trebuie sa ajunga acasa, se duce repede, ii da tatalui cumparaturile, iar raspunsul este :"Puteai sa vii mai repede, dar in fine, du-te la Z-ulesc." Ea pleaca, merge la colega in suferinta, o asculta, o consoleaza, apoi ii spune ca trebuie sa plece. Peste cateva zile, timp in care ea incearca sa iasa totul cum trebuie fara sa se gandeasca la ea, ci doar la ceilalti, raspunsul vine clar si fara nicio indoiala :"PUTEAI SI MAI MULT".
Exemplul de mai sus nu este niciun apropo cum ca mie mi s-a intamplat ceva de genu`, sau ca persoanele date ca exemplu exista cu adevarat. Ceea ce vreau eu sa spun, este faptul ca oricat ai incerca sa faci pe plac cuiva, si altcuiva, si altuia, si celuilalt, pana la urma tot degeaba e. Mereu vor exista nemultumiri, reprosuri. Este adevarat ca omul, cat traieste, tinde sa ajunga la perfectiune, desi perfectiunea nu exista. Dar chiar si asa, astia suntem noi, vrem perfectiune, vrem ca totul sa fie asa cum ne place noua. Oamenii din jurul nostru trebuie sa fie EXACT cum vrem noi, daca nu, sunt defecti.:))
     Acum un an, am auzit un lucru care mi-a ramas intiparit in minte si probabil va ramane acolo toata viata mea :"Doar pentru ca sunt diferita fata de tine nu inseamna ca sunt defecta. Sunt doar altfel." Si da, dupa ce am stat sa analizez ceva timp vorbele astea, am realizat ca exact asa si este. Nu toti suntem la fel si nu inseamna ca suntem defecti. Suntem cu totii diferiti si asta e frumusetea. :)
    

© File din jurnal.

Bună şi vouă cei care o să citiţi postarea asta.
Citeam chiar în dimineaţa asta filele din jurnalul meu şi îmi aduceam aminte cum era demult. Am scris o mulţime de lucruri bune sau rele, amintiri frumoase sau urâte, ganduri pierdute în nişte foi albe.
Încercam să-mi dau seama de ce nimic din ceea ce-am scris acolo nu mai are nicio valoare acum. Cineva important mi-a spus ca şi-ar fi dorit sa citească jurnalul meu pentru a mai schimba ceva. Sentimentele mele de atunci sunt aşternute in nişte hârtii şi nimic din ce era demult nu mai e acum.
Nu vreau să filozofez fiindcă mai mult o să încep să aberez, dar mi-e dor de vremurile din jurnalul meu, chiar dacă nu au fost toate bune.
Vedeam când eram mai mică un desen animat cu o fată care a intrat in jurnalul propriu şi s-a întors la momentele alea. Nu mai ştiu cum se numea filmul şi nici nu vreau sa îmi amintesc. O întâmplare asemănătoare s-a petrecut şi într-un film Harry Potter.
Revenind la vorbele pe care vroiam iniţial să le spun, mi-ar placea să mai retrăiesc măcar pentru o secundă ceea ce demult vroiam să nu mai existe. Jurnalul ăla păstrează cu el lacrimi, zâmbete şi multe alte stări ale mele. Poate ar trebui să îi dau foc, sau poate nu.
Ştiţi ce-ar fi interesant? Ca un om să fie un jurnal. Să îi poţi spune orice şi să fii sigur că ce ai dezvăluit va rămâne ascuns. Dacă lucrurile ar fi fost aşa, atunci nu ar mai fi existat caiete, agende şi altele în care să iţi scrii gândurile.
O să fiu sinceră, nu ştiu nici în momentul ăsta de ce scriu un asemenea post. Nu am nicio intenţie de a atrage mii de vizitatori care să îmi citească postările şi să le comenteze. Tot ce sper eu e ca macăr o persoană din cei care işi vor pierde câteva minute din viaţă să citească asta, să simtă acelaşi lucru pe care îl simt eu acum.
Şi anume faptul că amintirile sunt mai dureroase decât par...