E zi, dar vreau să dorm.
Să mă trezesc dintr-un abis de gânduri ofilite la marginea unui râu mi-e mult prea greu.
Dar ştiu că acolo, pe strada plină cu rămăşiţe
Acolo, departe... eşti tu.
Şi parcă noaptea devine zi şi ziua se transformă într-un vampir însetat de zâmbete.
Dar, noi ne pierdem în mare la răsărit, sau la apus, sau câteodată la ambele.
Şi din nou e noapte, dar nu mi-e somn
Căci...
Va fi curând zi şi voi dori să dorm.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu