©Love the way you love me

 I love that you love me.
 I love how you love me.
 I love when you love me.
 I love the way you kiss me.
 I love the way you hold my hand.
 I love the way you touch me.
 I love the love you give me.
 I love the way you trust me.
 I love that you understand me.
 I love how I am loving you.
 I love the love I feel when you love me.
 I love you when you smile.
 I love you when you laugh.
 I love you when you are serious.
 I love you when you sleep.
 I love you when you`re confused.
 I love you when you look at me.
   

        I just love that I loved you before, love you now, love you forever. :)

©Aminteşte-ţi de mine.

Inchide ochii. Aminteste-ti de mine. Imagineaza-ti ca sunt un fulg de nea. Nu traiesc mult, pentru ca atunci cand voi ajunge pe pamant, ma voi topi. Nu ma prinde in mana ta, pentru ca voi muri in bratele tale. Lasa-ma sa cad usor, caci nu vreau sa mor dintr-o data. Ce-ar fi sa nu te uiti la mine cand te voi parasi? Nu vreau sa plangi. Nu vreau sa tipi sau sa te simti rau. Eu sunt aici acum, dar stii... peste ceva timp, nu voi mai fi.

Inchide ochii. Aminteste-ti de mine. Imagineaza-ti ca sunt un fluture. Lasa-ma sa zbor fara sa ma lovesc de ceva. Nu ma prinde in mana ta, caci ma voi simti sufocata. Priveste-ma cum zbor. Sunt pentru prima data in aer. Sunt aici si zbor, iar tu ma privesti zambind. Nu rupe vraja, caci atunci cand voi muri iti va parea rau.

Inchide ochii, fiinta blanda. Nu-ti fie teama sa te apropii de ce simti. Nu-ti mai aminti cine sunt eu. Aminteste-ti cine esti tu. Te rog, mai zambeste o data, dar nu deschide ochii. Simti cum te cuprind usor in brate? Sunt aici acum, nu vreau sa-ti fie teama. Gandeste-te ca suntem doar noi doi aici, in ploaie. Chiar daca e frig, nu trebuie sa iti pese. Strange-ma in brate.

A Millionaire`s First Love

"Nothing is more important than the true love of your heart."

         

                 A Millionaire`s First Love Quotes:

Eun-hwan:"- Why staring at me like that?"

Kang Jae-kyung:"-Never seen it before."      

Eun-Hwan : " - What? "

Kang Jae-kyung:"-A girl cooking. "

                   

Kang Jae-kyung:"- I haven`t even told her that I like her"     

 The Doctor:"-She can't afford to be upset or surprised. And love can kill her.  If she gets too happy or excited her heart could stop."

 Kang Jae-kyung:" No. No way. That`s bullshit!"

Eun-hwan:"- I like you so much. You made me worry to death. Right? "

Kang Jae-kyung:"- You missed one. I'd like to keep you by my side all day."

  Eun-hwan:"-I`m so happy that I think I`m going to hell."

  Father:"-What are you talking about?"

  Eun-hwan:"-I`ll end up hurting him. Knowing that, I miss him. I wanna hold his hands and be with him. What makes me happy now will hurt him later."

  Father:"-Don`t be afraid to be happy."

                                                                                       

    

 Kang Jae-kyung:"-Eun-whan! Eun-whan, stay with me. Fool. If it hurts, scream. Hold me and cry. Don't try to hide it.  It hurts me so much. I feel as if I'd die before you! "

 Eun-hwan:"-I'm scared, Jae-kyung. I'm so scared. My heart it`s broken. Because I love you enough fr my heart to burn."

  Kang Jae-kyung:" Wondering why I like you, I miss you. It`s a disease. It`s raining. The rain can`t cool down my love for you. If he stakes out a house for an hour he`s called a stalker. And I did that for two. When I`m with you at night it feels as if it were day."

 Kang Jae-kyung:"-Sorry that I couldn`t do anything for you."

 Eun-hwan:"-Fool! You`ve brought me happiness. I`m sleepy. Let me sleep for 3 minutes."

 Kang Jae-kyung:"-Eun-hwan..."

 Eun-hwan:"-Yeah..."

 Kang Jae-kyung:"-I love you."

                      Kang Jae-kyung:" Eun-hwan... it`s been over 3 minutes."

   

© Tango in noapte.

    Noapte. Liniste. Ploaia cade linistita. Stropii lovesc geamul camerei unde ea doarme. 
     Inauntru. Un pat, o masa, un scaun, un televizor si un tablou. Pe patul acoperit de asternuturi albe, ea doarme. Parul ei blond este ravasit, iar mana dreapta ii sta pe pantec. Respira usor, iar un fir de par ii aluneca pe fata.
      Afara. Un vant puternic deranjeaza frunzele copacilor pentru cateva secunde. Noaptea incepe sa zumzaie, stropii se imprastie inspaimantati peste tot, iar potopul se dezlantuie.
       Inauntru. Ea doarme linistita, cand, un fulger rozaliu ii lumineaza chipul. O tresarire brusca, un icnet slab, acum, e treaza. Isi ridica usor pleoapele grele si isi da suvita rebela de pe fata. "E aici."
       Se da jos din pat usor, apoi porneste spre fereastra. Un alt fulger ii lumineaza chipul, iar ea zambeste incantata.
       Deschide usa balconului si iese in ploaia dezlantuita. E imbracata doar intr-o rochita scurta, dar nu-i e frig. Ploaia n-o atinge, vantul n-o remarca decat atunci cand isi deschide bratele si sopteste doua cuvinte stiute doar de ea. Vantul se opreste. Fata se apropie de balustrada. Priveste in jos, iar zambetul ei incantat se transforma intr-unul satisfacut. 
     Acolo. Era el. O privea serios, iar ochii lui scaparau franturi ale dorintei pe care o purta cu el. Ploaia nu-l atingea. 
    Nerostind nimic, insa totusi rostind, fata il indeamna sa se apropie. O adiere brusca, un icnet slab, si el ii atinge  chipul angelic. Se privesc in ochi. Ploua. Fulgera. Un tunet da startul dansului, iar el ii ia mana firava, ii cuprinde talia si tango-ul incepe. Lumina din ochii ei este atintita pe intunericul ochilor lui. El nu zambeste, ea este incantata de trupul lui care o cuprinde. Fiecare miscare e plina de pasiune.
      - Stiam ca o sa vii. i-a spus ea, insa buzele sale au ramas neclintite.
      - Stiam ca o sa ma astepti, domnita.
      - De ce esti trist?
      - Pentru ca e furtuna.
      - Mereu aduci furtuna, tu o prevestesti, tu o intarati, tu o opresti.
      - Sunt doar o iluzie, stii?
      - Nu-mi pasa.
      - O sa ma urasti pentru faptul ca nu sunt om?
      - O sa te iubesc pana cand voi muri, iar respiratia ta imi va purta cenusa peste ocean.
     Ea zambeste. El o saruta. Un fulger lumineaza balconul, iar tunetul anunta sfarsitul dansului.
      - Nu poti pleca. ii spune fata, agitandu-se.
      - Dar nici nu pot ramane.
     Intelegandu-i vorbele, se retrase usor din bratele lui si se duse doi pasi in spate. O lacrima se nascu din ochiul ei, dar ea zambind ii spuse :" Du-te."
     El doar o privea. Nicio expresie pe chipul sau nu se intrezarea. O adiere usoara, un icnet slab, el a plecat. Fata s-a asezat pe jos, iar acum, ploaia o atingea, dar vantul nu mai era. Plecase si de data asta si astfel, un tango in noapte se terminase.
     Inauntru.Un pat, o masa, un scaun, un televizor si un tablou. Pe patul acoperit de asternuturi albe, ea doarme.

© The pain is mine.

 Postul ce va urma va fi efectul unei stari pe care nimeni nu o poate intelege. Rog a va pastra calmul pana la sfarsitul acestuia si a nu crede ca sunt nebuna. Pentru ca nu sunt nebuna. Sunt nebuna de legat. :) Multumesc.




          Sunt aici. In locul asta gol pusca si plin cu chestii multe. Stau si ma uit ca proasta pe geam. Nu-mi pasa! Poate ploua. Poate ninge. Nu stiu.
        Ce-ar fi ca maine sa iau un taxi in drum spre scoala? Sau nuuu...ma pot duce cu trenul! Sigur ma voi duce cu trenul la scoala. Sunt placut impresionata de faptul ca nu circula niciun tren spre liceul meu. Ce conteaza? Eu ma voi duce cu trenul.
           Ce-ar fi sa nu mai fumez o tigare care nu exista? O sa imi cumpar un nou pachet de guma. De data asta va fi cu pepene. E buna guma aia. Daca nu va place guma cu aroma de pepene sunteti stupizi! Asa ca nu mai comentati! Mersi.
    Cum spuneam... stau si ma uit pe geam. Acum? Nu! Acum scriu ceva aici. Nu mint! Pe bune daca mint.
  Stiu..nu are nicio logica. Hai sa va explic. Sunt trista. E clar pana aici? Ok. Nu filozofez aici si nici nu vreau sa fac asta, pentru ca tot nebuna as fi fost considerata. Va spun direct ca simt o chestie inauntrul meu care ma apasa. E aiurea ca nu stiu cum sa respir. Bun! Destul cu lucrurile spuse asa pe direct. Hai sa filozofam.
   Fiecare picatura care ajunge pe suprafata umeda a solului imi crapa muschiul inimii in parti pe care nu le mai adun. E bine asa? Normal ca nu e bine.
    Plang! Nu sunt ticnita! Doar sunt trista. REPET : TRISTA. Nu cititi postul asta si spuneti "mama ce prostie!"
Prostie e faptul ca nu intelegeti. Nu stiu daca ati trecut sau treceti prin starea asta dar nici nu va doresc! Va doresc sa fiti fericiti alaturi de cea pe care o iubiti [sau la masculin]. Imi place sa va privesc cum va traiti viata fericiti si  sa imi amintesc de vremuri trecute. Lasati-ma sa plang. O sa-mi revin eu pana la urma... Nu stiu ce doare mai tare : faptul ca am pierdut ce aveam sau faptul ca am ramas cu durere? Nuuu..cu siguranta durerea o s-o pastrez! E a mea! CLAR?














            Si poate maine o sa merg cu autobuzul la liceu... Ma gandesc ca poate ploua... Trenu nu o sa circule.

©"Cele doua cuvinte." [Variantă personală.]

   Eşti bărbat. Adevărat, chiar nu eşti complicat. Eşti relativ simplu... Ce ai în inimă ai şi în minte. Spui deschis tot ce gândeşti, mai puţin când vine vorba de cele două cuvinte [ale naibii cuvinte!] . Aha! Cuvintele alea două pe care aş vrea să le aud întruna EU [şi ce dacă?] . Însă dacă nu mi le spui nu înseamnă că nu... [da da da...] că nu...:) .
   Şi să ştiu că TU , TU încerci da` nu prea reuşeşti [poor boy T_T]. Crezi că nu-i specific bărbatesc [discriminare! hou!!] Totuşi, [deci există un ”totuşi”] o să-ncerci să îmi şopteşti : mă iub... [hai că n-a ieşit.] .
   Eşti bărbat! Nu eşti genetic structurat să spui aşa ceva... părerea ta [halal părere!] . Şi eşti convins [ferm convins!] că la fel s-a-ntâmplat şi cu ăia dinaintea ta... [cică] .
   Toţi strămoşii tăi au avut de vânat [nemâncaţii!!!] , de luptat [vai! ce curajoşi] , de inventat: roata şi becul şi televizorul şi geaca de piele cu ţinte [geniile astea!] . Pe scurt... nu le-a stat capul la cele două cuvinte [offff...] .
    Da` să ştiu că TU, TU încerci dar nu prea reuşeşti [O_O] . Crezi că nu-i specific bărbătesc [hai nu zău...]. Totuşi, o să-ncerci să îmi şopteşti [POŢI! POŢI!] : mă iub... [... O_O] .
    Şi nu-nţelegi de ce nu-ţi acord credit nici măcar cât unui câine care mă iubeşte chiar dacă nu-mi vorbeşte [ da` tu ce crezi? ce sunt eu aici? clarvăzătoare?] .
   Pe bune nu ştii ce vreau [dar nu e chiar atât de greu T_T] . E suficient să mă uit în ochii tăi [pe cuvântul tău!].
   Şi să ştiu că TUUUU, TUUU încerci dar nu prea reuşeşti [nici nu mă aşteptam la altceva] . Crezi că nu-i specific bărbătesc [mă abţin!] .
   1. Totuşi, o să-ncerci să îmi şopteşti : mă iub... [T_T măta!]
   2. Totuşi, o să-ncerci să îmi şopteşti : mă iub... BĂI CE GREU E! NU, CĂ POŢI! [Sper. O.O]
   3. Totuşi. o să-ncerci să îmi şopteşti : mă iubeşti! [wow! ai reuşit!!!!]




  

©Ultima greşeală.

  Eu te caut peste tot, dar tu nu mai eşti. Şi te văd în toate lucrurile din jurul meu. Şi nu înţeleg unde eşti. Da, încă mai greşesc.

   De când s-a terminat încerc să duc o viaţă normală, deşi câteodată tot la tine mă gândesc.
   Mă uit în urmă şi te văd acolo lipsit de mângâierea mea şi de braţele în care te primeam când erai trist. Acum nu mai ai nevoie de braţele mele, pentru că în sfârşit eşti bine.
   Nu mai există nimeni care să mi se cuibărească în braţe şi să-mi spună : ”Te iubesc.”. Acum ceva timp te-aş fi luat de acolo unde te-am lăsat, dar nu mai am puterea să mă ridic nici măcar pe mine. Da, încă mai greşesc.
    Ştii că am fost mereu aici pentru tine şi ştii că te-am iubit mereu cum poate nu o să mai iubesc niciodată.  Nu mai cer nimănui să mă mai primească lângă el. Locul meu era lângă tine..cel puţin aşa credeam.
    Lasă-mă să mă rănesc singură în continuare. Până la urmă o să-mi treacă. Lasă-mă să mă afund într-o mare de amintiri şi apoi să mă inec cu propriile-mi lacrimi. Lasă-mă să nu mai văd nimic în afară de ieri, azi şi demult.
Nu mă mai iubi şi nu mă mai răni. Caută acolo undeva pe cineva mai bun şi nu-mi spune ca nu există. Caut-o pentru că sigur te aşteaptă. Ea va fi acolo şi te va iubi, dar nu o va face mai mult decât am făcut-o eu.
     N-am cum să dau timpul înapoi pentru noi. Timpul ăla a îngheţat într-o zi de iarnă, iar acum primăvara e aici şi a avut grijă să ne îndepărteze de tot.
    Am plâns atât de mult încât acum îmi vine să ţip. Am ţipat atât de mult încât acum am nevoie de o îmbrăţisşare şi un ”Gata, linişteşte-te..”. Nu mai dau şi nu mai primesc iubire. N-o să mai plâng şi n-o să mai ţip.
     O iau de la capăt fără tine. Fă şi tu la fel.





Închei această postare prin a spune câteva lucruri pe care le puteţi lua cum vreţi, fie condiţii, fie doar rugăminţi: citiţi fără să vă puneţi prea multe întrebări şi simţiţi cuvintele mele cum puteţi. Nu vă cer a înţelege, vă cer doar să încercaţi să priviţi lucrurile măcar pe sfert cum le privesc eu.



Precizez că este ultima postare de acest gen. Ultima dată când voi mai arăta ce simt cu adevărat şi poate că din ce am scris voi cei care citiţi o să cunoaşteţi puţin din acea eu căreia îi pasă.



  

Koizora.

     Mika - " I believe that you don't need a reason to like something.. "

Hiro - " I wish I was the sky , so I can immediately find where you are and protect you .


Mika - " You're like a river , always going forward and never giving up . "

Hiro: Where do humans go after they die?

Mika: Heaven.


Hiro: I want to be the sky. So I always know where you are.


Mika: Like a stalker.


[Hiro smiles]


Mika: Clear skies will mean you are happy. Rain will mean you're crying. Sunset means you are embarrassed. Night will mean you are gently holding me.



http://www.mysoju.com/koizora-drama/

©Goodbye...

                       "Nico, sa ai grija de tine!"



There`s just one thing that I need to feel before I walk away against my will.     Don`t forget me!







                                                                                                               Si tu sa ai grija de tine!                                          

©Forgive my heart.

Poate că într-o zi ne vom întâlni din nou şi atunci mă vei urî. Dacă vei face asta atunci va fi clar ca te-am rănit, te-am dezamăgit, te-am facut să suferi. Ştiu. Regret fiecare moment în care imi ascundeam sentimentele şi spuneam că totul e bine, când de fapt nu era aşa. Tare mi-aş dori să fim doar noi doi tinându-ne de mână, plimbându-ne şi zâmbind.Timpul a trecut aşa de repede iar sentimentele s-au răcit, s-au ascuns într-un loc pe care nu-l găsesc. Pentru numele lui Dumnezeu, te-am iubit mai mult decât am iubit pe cineva vreodată. Numai noi ştim câte s-au înâmplat demult. Numai noi ştim ce inseamnă să îţi pierzi nopţile râzând şi vorbind despre fiecare amănunt, care, poate atunci nu era aşa de important, însă acum mi-e dor de el.
Acum, când tu suferi şi eu sufăr, nimic nu mai e la fel. Nu găsesc niciun răspuns în mintea mea împrăştiată. Caut. Caut. Caut... Nimic. M-am pierdut. Şi pe tine odată cu mine. Mi-e teamă de ce alegere să fac. Mi-e teamă să mă gândesc la viitor. Mi-e teamă să mă uit până şi în oglindă. De ce? Fiindcă mă văd pe mine, persoana care te face să te simţi rău, persoana care nu mai e cum era. Seara mă cufund în pătura mea şi plâng, gândindu-mă că te rănesc prea mult, iar dimineaţa mă trezesc cu gândul că eşti tot ce trebuie să am. Apoi plec la liceu şi mă pierd într-o lume în care tu nu eşti...Aş putea să scriu 100 de pagini, aş putea să umplu blogul numai cu cuvinte, însă nu vreau să spun decât că îmi pare rău pentru noi.

Freeze [Korean Drama]

This is a story involving vampires...

      You can watch this on http://www.mysoju.com/ .

©O dupa-amiaza ploioasa.

               Ea sta la masa din cafeneaua goala. Doar un barbat mai in varsta isi varsa amarul de o ora in ceasca goala demult.Se uita lung in ceasca alba si din cand in cand priveste la ceas.

               Fata intoarce capul si deschide la intamplare revista pe care abia si-o cumparase de la chioscul unde vindea un batranel simpatic si amabil. Primul titlu care ii apare este "True love"..."Hmm...dragostea adevarata.." gandi ea afisand un zambet subtil.Ofta si se uita pe geamul de langa masa unde era asezata. Afara era agitatie.Masinile treceau una dupa alta,oamenii mergeau cu repeziciune,iar cainii se ascundeau pe sub masinile parcate. Ploua...era o dupa-amiaza ploioasa."Oare ce m-a facut sa ies din casa pe vremea asta? Puteam sa stau linistita acasa si sa ma uit la televizor..."

               Dintr-o data usa cafenelei se deschise.Fata tresari si observa ca barbatul care se chinuia sa bea ceasca aia amarata de cafea disparuse."Pana si el a plecat...". Nu urma mult si o umbrela rosie se inchise in usa.Apoi intra in cafenea un baiat inalt si cu un zambet pe chip...

.